- aserţiúne
- s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. aserţiúnii; pl. aserţiúni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
aserţiune — ASERŢIÚNE, aserţiuni, s.f. (fil.) Enunţ care este dat ca adevărat; p.gener. afirmaţie. [pr.: ţi u ] – Din fr. assertion, lat. assertio, onis. Trimis de laurap, 18.11.2002. Sursa: DEX 98 ASERŢIÚNE s. v. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire … Dicționar Român
afirmaţie — AFIRMÁŢIE, afirmaţii, s.f. Declaraţie, susţinere a unei păreri (exprimtă cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98 Afirmaţie ≠ negaţie Trimis de … Dicționar Român
asertiv — ASERTÍV, Ă, asertivi, e, adj. (livr.) Cu caracter de aserţiune; asertoric. – Din fr. assertif. Trimis de laurap, 27.05.2008. Sursa: DEX 98 asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă … Dicționar Român
asertoric — ASERTÓRIC, Ă, asertorici, ce, adj. (fil.) Care are caracterul unei aserţiuni, care exprimă o situaţie de fapt. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. Trimis de laurap, 18.11.2002. Sursa: DEX 98 asertóric adj. m., pl. asertórici; f. sg,… … Dicționar Român
declarativ — DECLARATÍV, Ă, declarativi, e, adj. Care conţine o declaraţie. ♢ Ton declarativ = ton ferm, sentenţios, categoric. – Din fr. déclaratif. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 declaratív adj. m. (sil. cla ), pl. declaratívi; f. sg.… … Dicționar Român
principie — PRINCÍPIE s.f. v. principiu. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PETÍTIO PRINCÍPII loc. s. (log.) Raţionament greşit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserţiune întemeiată ea însăşi pe acea… … Dicționar Român
zisă — ZÍSĂ s. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după zisă lui.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime ZÍSĂ s. v.… … Dicționar Român